Comunitatea crescatorilor de pitbull si amstaff din romania
  
Sunday, 11 Dec 16, 06.08.55

Aţi intrat ca Guest | Grupa "Guests"Bine aţi venit Guest | RSS
Principala | Leptospiroza - Forum | Profilul meu | Înregistrare | Ieşire | Login
                                     PentruAnimale.ro                 

                         

[ Mesaje noi · Membrii · Regulamentului forumului · Căutare · RSS ]
Page 1 of 11
Forum » Useful information » Boli si tratamente pitbull » Leptospiroza
Leptospiroza
pitbullsDate: Wednesday, 27 Jul 11, 05.34.02 | Message # 1
Generalissimo
Group: Administrators
Messages: 1508
Awards: 7
Status: Offline
LEPTOSPIROZA LA CAINE
Leptospiroza la caine a fost descrisa pentru prima data sub numele de ,,tifos canino (Hofer, 1852) si apoi ca boala de Stuttgart (Klet, 1898) dupa numele orasului unde a aparut la cainii dintr-o expozitie. Etiologia bolii la caini a fost elucidata numai an anul 1933 de catre Klarenbeck si Shuffner, iar la unele animale domestice chiar mai tarziu. in Romania, studiul sistematic al leptospirozelor a fost anceput an anul 1915, an cadrul Institutului Dr. Cantacuzino de catre un colectiv de cercetatori condus de profesorul Combiescu. Cercetari mai laborioase privind leptospirozele au fost fπcute dupa anul 1955. Leptospiroza canina este foarte raspandita in antreaga lume.
ETIOLOGIE Genul Leptospira face parte din ordinul Spirochetales, familia Leptospiraceae. In literatura de specialitate se continua prezentarea genului Leptospira ca avand numai doua specii: L. interrogans an care sunt cuprinse toate speciile patogene si L. biflexa care cuprinde tulpinile saprofite. In cadrul fiecareia din aceste specii s-a constatat o mare diversitate antigenica dar, in anii 1980 s-au adus modificari εn clasificarea celor patogene. Astfel, folosindu-se tehnica ADN si precizarea continutului in guanina si citozina, specia L. interrogans a fost divizata εn: L. interrogans, L. weillii,. L. borgpetersenii, L. noguchi, L. santarosi. Clasificarea leptospirelor dupa contextul structurii antigenice cuprinde pana an prezent peste 220 serotipuri, grupate an 30 de serogrupe. Leptospirele au forma spiralata, cu corpul constituit dintr-un ax, an jurul caruia este rasucit in spirala un cilindru protoplasmatic, cu circa 20 de spire fine si stranse. Dimensiunile leptospirelor patogene (inclusiv pentru carnivore) variaza antre 6-20/0,1 im. Capetele sunt rasucite sub forma de carlige. Avand grosimea sub limita de vizibilitate la microscopul optic obisnuit cu condensator Abb, leptospirele nu pot fi vazute an frotiurile colorate cu coloranti cu anilina. Se pot examina fie an stare nativa, an lichide transparente, la microscopul cu camp antunecat cu obiectiv 20 x sau 40 x, fie colorate prin metode argentice (Fontana-Tribondeaux, Levaditi, Manuelian etc) cand, in urma incarcarii cu colorant, devin vizibile la microscopul optic obisnuit. Germenii se cultiva la temperatura de 28-30oC, an aerobioza pe medii speciale (Korthof, Terskih), care contin ser de iepure. Leptospirele sunt foarte sensibile la actiunea agentilor fizici si chimici. Substantele dezinfectante uzuale (formol, hidroxid de sodiu, clorura de var, cloramina), an concentratiile folosite curent, le distrug an mai putin de un minut. Solutiile acide (acidul acetic) sunt mult mai active decat cele bazice. Prin uscare, leptospirele sunt omorate instantaneu. Nu rezista nici la temperaturi ridicate, nici la temperaturi scazute. Congelarea le omoara rapid. Cel mai bine isi conserva viabilitatea (pana la 142 zile), la temperaturi cuprinse εntre 11-14oC an culturi sau an apa curata cu pH=7,3. In apele intens contaminate (reziduale), leptospirele patogene nu supravietuiesc mai mult de 24-48 ore. Germenii sunt sensibili fata de aproape toate antibioticele, in mod deosebit fata de penicilina, streptomicina si tetraciclina, dar nu si fata de sulfamide.
CARACTERE EPIZOOTOLOGICE La infectia leptospirica sunt receptive toate speciile de animale homeoterme si omul. Receptivitatea animalelor heteroterme este discutabila, dar reactii serologice pozitive au fost gπsite si la acestea. Dintre mamiferele domestice, cele mai receptive sunt porcinele, taurinele si cainele. Cπile de infectie sunt multiple. Dintre acestea, calea directa pare sa fie cea mai frecventa. La fel de intalnita este si transmiterea pe cale indirecta, dintre care consumul de apa poluata este foarte importantπ. Leptospirele pot pπtrunde si prin plagi sau eroziuni ale pielii si mucoaselor, uneori chiar prin pielea intacta; s-au semnalat si cazuri de transmitere a bolii prin contact sexual. Transmiterea leptospirelor se realizeaza mai usor in perioadele calde si umede ale anului, cand germenii gasesc conditii mai bune de supravietuire in mediul ambiant si cand contactul omului si al cainilor cu apele infectate se realizeaza intr-o masura mai mare. Animalele infectate raπman purtatoare de leptospire in rinichi in tubii contorti si eliminπ germenii prin urina, un timp variabil. Cainele este gazda naturala si specifica pentru L. canicola si naturala pentru L. icterohaemorrhagiae. In Romania o ancheta serologica din 1963 a stabilit ca 29,3 % din cainii examinati au prezentat infectii leptospirice cu serovariantele: canicola (17 %); icterohaemorrhagiae (9,7 wacko si foarte rar cu altele (pomona, weilli etc). Cainii tineri exprima mai frecvent infectie clinica deoarece sunt mai sensibili, pe cand la adulti sau la cainii batrani, numarul infectiilor subclinice este cu mult mai mare. Animalele bolnave elimina leptospire timp de cateva zile prin diverse secretii si excretii, iar dupa trecerea prin boala elimina leptospire numai prin urina, contaminand astfel mediul ambiant. PATOGENEZA De la poarta de intrare, reprezentata de mucoase sau pielea lezionata, leptospirele ajung repede in sange, unde se multiplica determinand cresterea temperaturii. Pirexia este maxima dupπ 3-6 zile, atunci cand si concentratia leptospirelor din sange este maxima, dupa care ambele scad pana in jurul zilei a 8-a de la infectie, cand germenii dispar din sange, iar temperatura revine la normal, ca urmare a apariitei anticorpilor. Dupa trecerea perioadei septicemice, leptospirele se mai mentin putin timp in ficat si apoi se cantoneaza in rinichi, unde rezista o perioada indelungata si chiar se multiplica in tubii contorti, la adapost de actiunea bactericida a anticorpilor din sange, de unde sunt eliminate, intermitent sau continuu, odata cu urina. In timpul septicemiei, leptospirele se gπsesc in tesuturi si organe, dar isi exercita actiunea patogena in special asupra ficatului, rinichilor, eritrocitelor si vaselor sanguine. De aceea, icterul, care este o manifestare caracteristica in infectia leptospirica, este atat de natura hepatica cat si hemolitica. Rinichii sunt afectasi atat prin actiunea directa a leptospirelor cat si prin actiunea corpilor toxici din organism, care nu au putut fi neutralizati datorita afectarii ficatului. Moartea poate sa survina in faza septicemica, prin colaps circulator, sau mai tarziu, prin coma uremica. Avortul, mai rar intalnit la cπtea, poate fi consecinta traversarii placentei de cπtre leptospire sau a actiunii directe a toxinei asupra fetutilor.
TABLOUL CLINIC Cele doua serotipuri care determina leptospiroza la caine, produc afectiuni separate si tipice, care au fost individualizate si prin denumiri diferite: icter infectios (boala lui Weil canina) produsa de L. icterohaemorrhagiae si tifos canin (boala de Stuttgart), produsa de L.canicola. In general, in infectia cu serovariantele icterohaemorrhagiae si pomona este afectat mai ales ficatul, in timp ce in infectia cu L. canicola si L. grippotyphosa, predomina leziunile si simptomele consecutive disfunctiei renale. Icterul infectios sau boala lui Weil. Debuteaza cu febra intensa dar de scurta durata (1-2 zile), abatere, inapetenta, la care se adauga simptome digestive: voma biliara, diaree cu strii sanguine sau melena. Dupa revenirea temperaturii la normal, apare icterul. Mucoasa bucala este uscata, icterica, cu echimoze si uneori cu ulcere pe gingii, Concomitent, pot sa apara epistaxis si icterul mucoasei conjunctivale, iar mai tarziu si pielea de pe regiunea abdominala si fata interna a coapselor apare colorata icteric. La palpatie, se observa durere in zona hepatica si renala. Urina, eliminata in cantitati mici, este de culoare bruna si contine albumina, leucocite, eritrocite, celule renale, cilindri si urobilina. Animalele mor in peste 50 % din cazuri, dupa o evolutie de 4-5 zile de la aparitia icterului, sau trec intr-o forma cronica, cahectizanta. Cainii care supravietuiesc se refac greu, dupa o lunga perioada de convalescenta. La aceste animale, leptospirele se localizeaza in rinichi, de unde se eliminπ in numar mare odata cu urina, uneori aproape in cultura pura, pe perioade lungi, de la cateva luni la 1-2 ani. Tifosul canin ( forma anicterica) sau boala lui Stuttgart. Tabloul clinic al acestei forme se caracterizeaza, pe de o parte, prin nefrite cu uremie, iar pe de alta parte, prin gastroenterita hemoragica. Icterul este prezent la un mic numar de cazuri (maxim 3 %). Boala poate evolua sub patru forme principale: supraacuta (septicemica), acuta (icterica), subacuta (uremica) si cronica. Perioada de incubatie este de 8-10 zile. 1. Forma supraacuta (septicemica) debuteaza brusc, printr-o stare febrila (pana la 41oC), cu prostratie intensa. Dupa 24-48 ore, se instaleaza o gastroenterita hemoragica foarte grava. De asemenea, pe mucoasele aparente si piele apar sufuziuni si echimoze. Moartea survine in 2-4 zile la aproape 100 % din cazuri. 2. Forma acuta (icterica) este rar intalnita si se manifesta prin simptome asemπnπtoare celor din icterul infectios, de care nu se poate diferentia decat prin examen serologic. Boala are o evolutie scurta si se termina, in majoritatea cazurilor, prin moarte. 3. Forma subacuta (uremica) este cunoscuta si sub numele de sindrom nefritic sau nefrita leptospirica si reprezinta forma obisnuita de evolutie a bolii de Stuttgart. Boala debuteaza prin simptome generale: hipertermie, abatere si inapetenta. Cainele bolnav prezinta varsπturi dese, uneori sanguinolente. Pe mucoasa bucala si linguala, initial congestionata si uscata, apar hemoragii si ulcere. Aceste ulcere se intind si sunt insotite de sialoree. In timpul respiratiei, aerul exala un miros puternic de urina. Animalul prezinta dureri abdominale, crampe, sensibilitate hepatica si renala. Icterul este rar intalnit in aceasta forma, in schimb manifestπrile renale sunt foarte frecvente. Polidipsia permanenta contrasteaza cu oliguria sau anuria. Voma continua si diareea apoasa duc, in majoritatea cazurilor, la epuizarea animalului si moartea intr-o perioada de 10 zile, prin hipotermie, cu stare comatoasa. La unele cazuri au fost descrise tulburπri nervoase, de la tremuraturi pe grupe musculare cand se poate confunda cu forma neuromusculara a bolii lui Carre si pana la fenomene grave meningoencefalomielitice. La examenul urinei se constata, ca si in forma icterica, albumine, pigmenti biliari, celule renale, cilindri si elemente figurate. La nivel sanguin se constata o crestere pronuntata a ureei (400-800 mg % fata de 20-50 mg % normal) si a creatininei. De asemenea, in faza de leptospiremie a bolii se constata leucopenie, iar in faza leptospirurica numarul leucocitelor/mm3 sange ajunge la 20.000-40.000. 4. Forma cronica este destul de frecventπ, putΓndu-se exterioriza fie prin vagi semne hepatice sau renale, fie fπrπ nici o manifestare clinicπ, dar cu o leptospirurie pozitivπ. Atunci cand boala se manifesta clinic, simptomele hepatice si renale sunt insotite de semne gastroenterice, exprimate prin constipatie sau, mai ales, diaree intermitenta. De obicei, leptospirele se localizeazπ in rinichi, unde determina o nefrita cronica, sechela care va duce in final la moarte. Aceasta forma poate fi determinata de leptospirurie, iar mai tarziu de semnele de insuficienta renala si uremie cronica. Ca o complicatie, pot sa apara semne de encefalomielitπ si tulburari oculare, de regula iridociclite uni-sau bilaterale, usor de confundat cu forma oculara a bolii lui Carre.
TABLOUL LEZIONAL La caine, leziunile sunt in mare masura similare, indiferent de serotipul de leptospire infectant. In infectia cu L. icterohaemorrhagiae se constata sindromul icteric, in care predomina icterul si hemoragiile in toate tesuturile si organele. Daca infectia este produsa de L. canicola, se dezvolta sindromul nefritic si/sau gastrointestinal, cu leziuni de nefrita interstitiala, gastrita si enterita, intotdeauna insotite de hemoragii sub diferite forme pe toate seroasele si mucoasele. In forma cronica cea mai frecventa si importanta leziune este nefrita interstitiala. DIAGNOSTIC In formele tipice de boala, diagnosticul de leptospiroza poate fi stabilit printr-un examen clinic atent, coroborat cu o anamneza riguroasa si dupa efectuarea unor examene paraclinice. Conduita de diagnostic pentru leptospiroza poate fi stabilit printr-un examen clinic atent, coroborat cu o anamneza riguroasa si dupa efectuarea unor examene paraclinice. Conduita de diagnostic pentru leptospirozπ presupune urmπtoarele etape: I. Anamneza corect facuta, prin strangerea decat mai multe date oferite de proprietar, ca raspunsuri la intrebπrile medicului clinician. II. Examinarea amanuntita pe aparate a cainelui bolnav, folosind inspectia, palpatia, percutia, ascultatia, inregistrarea temperaturii rectale. III. Efectuarea de examene paraclinice, care vor include determinπri ale numarului elementelor figurate si formula leucocitara, hemoglobina, creatinina, uratii din sange, precum si albumina, elementele celulare si pigmentii biliari din urina. In timpul fazei acute de leptospiroza, bilirubina, colesterolul si ureea sanguina au crescut in mod semnificativ fata de limitele maximale normale. IV. Confirmarea diagnosticului prin examen bacteriologic Posibil numai in prima parte a bolii, in primele 7-8 zile de la infectie cand animalul bolnav se afla in faza febrila, septicemica. Pentru izolarea leptospirelor se foloseste sangele animalelor febrile sau probe din alte tesuturi recoltate prin biopsie, in conditii sterile, cum ar fi fragmente din ficat sau mucoasa buco-faringiana. Inamantarile se fac pe mediul Korthof, iar culturile se incubeaza la 29oC si se urmaresc la microscop zilnic, timp de 10-12 zile. V. Confirmarea diagnosticului prin examen serologic Rezultate reale se obtin numai dupa o saptamana de boala, cand animalul nu mai are febra dar, in schimb, isi fac aparitia anticorpii serici. Dupa aceasta perioada, leptospirele dispar din tesuturi, dar raman in continuare cantonate la nivelul rinichilor. Examenul serologic efectuat prin reactia de aglutinare-liza, furnizeaza informatii certe pentru confirmarea diagnosticului, daca se face pe probe perechi de ser. Prima proba se preleveaza in momentul primei examinari clinice si cand a fost depasita faza leptospiremica (8-10 zile de la infectie), iar a doua proba se preleveaza dupa aproximativ 2 saptamani. In cazul unui rezultat pozitiv, titrurile pot ajunge la valori de 1:6400 sau chiar mai mari. Reactiile concomitent pozitive dar la titruri mai scazute, fata de diferite serovariante, se datoreaza de obicei, coaglutininelor si nu unor infectii mixte. VI. Confirmarea diagnosticului folosind testul imunoenzimatic (ELISA) Acest test prezinta unele avantaje, cum ar fi un plus de sensibilitate si posibilitatea diferentierii anticorpilor post-vaccinali de cei post-infectiosi dar, εn Romania nu s-a extins in practica curenta.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL In efectuarea diagnosticului diferential se vor avea in vedere: boala lui Carre, hepatita contagioasa Rubarth, toxoplasmoza, septicemia streptococica, piroplasmoza, diverse intoxicatii, nefrite si uremie de alta natura, parvoviroza, coronaviroza, avitaminoza PP.
TRATAMENTUL LEPTOSPIROZEI LA CAINE Pentru tratamentul bolii se indica una din urmπtoarele variante de tratament: ? aureomicina = 20 mg/kg, 5 zile, de 3 ori pe zi; ? streptomicina = 50 mg/kg, 3-6 zile ? penicilina G, minimum 1 milion UI asociata cu 300 ml ser antileptospiric, cu repetare la 48 ore; ? penicilina 70.000 UI/kg, asociatπ cu streptomicinπ 22 mg/kg, 7 zile de 2 ori pe zi. De asemenea, se vor avea εn vedere urmπtoarele: ? combaterea vomei prin administrarea de metoclopramid, emetiral etc; ? combaterea diareei cu infuzii de mentπ sau zeamπ de orez; ? nu se vor folosi sulfamide, deoarece efectul lor terapeutic εn aceastπ boalπ este practic nul; ? combaterea deshidratπrii prin perfuzii cu glucoza si cu solutii hidroelectrolitice pentru a preveni dismetaboliile hidro-minerale; ? sustinerea cardiaca cu tonice cardiace in doze mici (cafeina sau pentetrazol); ? administrarea de multivitamine, in special vitamina A (pentru refacerea mucoaselor ulcerate) si vitaminele C si K; ? un regim alimentar dietetic care consta din carne slaba fiarta si tocata in amestec cu orez, ceai de menta. Pentru a creste sansele de vindecare, dar si pentru a preveni ambolnπvirea altor caini, cainele bolnav va fi izolat si ingrijit de o singura persoana care va respecta toate masurile de protectie, deoarece leptospiroza este o zoonoza.
PROFILAXIE SI COMBATERE Masuri de prevenire:
-va fi evitat contactul dintre cainii sanatosi atat cu cainii bolnavi sau trecuti prin boala, cat si cu alte specii de animale purtatoare si eliminatoare de leptospire;
-se va evita administrarea in hrana cainilor a carnii provenite de la animale bolnave sau purtatoare;
-se vor distruge rozatoarele sinantrope;
-in timpul carantinei profilactice, cainii nou-achizitionati vor fi controlati serologic prin reactia de aglutinare-lizπ (RMAL);
-evitarea scaldatului in balti, locuri poluate.
Pentru profilaxia specifica, exista o gama foarte larga de vaccinuri inactivate, foarte eficace, produse de firme specializate din diverse tari. In marea lor majoritate fiind vaccinuri polivalente, includ, pe langa cele 2 serovariante de leptospire, enterite frecvent la canide (canicola si icterohemorrhagiae) si antigene virale (pentru prevenirea hepatitei contagioase Ruberth, boala lui Carre, Coronavirus si parainfluenta). Institutul Pasteur si SC Romvac SA, produc vaccin antileptospiric bivalent, inactivat cu caldurπ si mertiolat de sodiu, care se administreaza in 2 reprize la interval de 3 saptπmani, repetat anual pana la 7 ani, dar si vaccinuri polivalente.
MASURI DE COMBATERE: ? In cazul stabilirii diagnosticului de leptospirozπ, cainii bolnavi se izoleaza si se trateaza in conditii care sa previna transmiterea bolii la om. In canisa, se impune vaccinarea de necesitate pentru evitarea aparitiei bolii la alti caini. ? Pentru cainii de companie proprietarul va fi informat si educat cu privire la efectuarea vaccinπrilor preventive sau in caz de risc epizootologic.


"Pain is temporary ... Pride is forever!! Suffer now and live the rest of your's life as a Champion!!!"
 
Forum » Useful information » Boli si tratamente pitbull » Leptospiroza
Page 1 of 11
Search:

Copyright pitbulls.ro © 2016 | Free games templates