Comunitatea crescatorilor de pitbull si amstaff din romania
  
Saturday, 10 Dec 16, 18.38.19

Aţi intrat ca Guest | Grupa "Guests"Bine aţi venit Guest | RSS
Principala | Plimbari si exercitii - Forum | Profilul meu | Înregistrare | Ieşire | Login
                                     PentruAnimale.ro                 

                         

[ Mesaje noi · Membrii · Regulamentului forumului · Căutare · RSS ]
Page 1 of 11
Forum » Useful information » Dresaj » Plimbari si exercitii
Plimbari si exercitii
pitbullsDate: Wednesday, 27 Jul 11, 03.25.32 | Message # 1
Generalissimo
Group: Administrators
Messages: 1508
Awards: 7
Status: Offline
Metoda corecta de a-ti plimba cainele in lesa:
Plimba tu cainele, nu lasa cainele sa te plimbe pe tine...
Toti cainii, indiferent de talie sau rasa, trebuie scosi la plimbari zilnice, sau sa va insoteasca la jogging, alergari, excursii cu bicicleta sau cu rolele. Scoaterea cainelui la plimbare este un ritual important pentru a-l mentine in forma. Un caine, ca si animal este un plimbaret, un hoinar instinctual. Haite de caini se trezesc dimineata si se plimba. Doar daca ii pui la dispozitie o curte spatioasa in care sa alerge liber nu vei acoperi nevoia de a se plimba a cainelui tau. Pentru cainele tau, curtea este ca un acvariu pentru un peste, se simte prins in interiorul ei. Pestii innoata, pasarile zboara, cainii se plimba...A avea un caine nu ar trebui sa semnifice doar indeplinirea nevoilor noastre umane, le datoram cainilor nostri sa le acordam ceea ce EI au instinctual nevoie
Pentru a-si mentine forma fizica si mentala, tu ca stapan trebui sa iti scoti zilnic cateii la plimbare, spre a le oferi o preocupare pentru trup si suflet. Modul adecvat de a-ti plimba cainele este ca acesta sa paseasca fie langa tine, fie in spatele tau, niciodata in fata ta. Acest lucru poate pare neinsemnat pentru mintea umana, dar inseamna enorm in mintea cainelui, caruia instinctul ii dicteaza ca cel care conduce merge in fata. Lipsa exercitiului fizic si a energiei mentale pe care o plimbare lunga ar elibera-o, pot duce la probleme de comportament la un caine.
Sa determini un caine sa mearga corect in lesa nu este atat de greu pe cat ar parea, da, chiar si cand ne referim la cainele tau.( tu poti plimba mai mult decat un caine corect in lesa).
Atunci cand te pregatesti sa iesi cu cainele, cheama cainele la tine, nu te duce tu la caine sa ii pui lesa. Dupa ce cainele a venit, determina-l sa stea calm, inainte de a-i pune lesa, evita-le pe cele retractabile deoarece diminueaza controlul stapanului asupra cainelui.
Asteptarea permisiunii de a parasi casa
Trebuie sa inveti cainele sa astepte comanda de a iesi din casa. Du cainele la usa de la intrare, deschide-o, fa-l sa stea linistit, nu ii permite sa o ia la goana. Cainele are nevoie sa vada ca tu esti acela care decide momentul plecarii.
A sosit momentul sa plecati la plimbare
Din momentul in care cainele tau sta linistit la iesire, puteti pleca. Asigura-te ca parasesti casa inaintea cainelui, chiar daca esti doar cu un pas in fata lui. Nu trebuie sa existe tensiune in lesa. Nu trebuie sa ii permiti cainelui sa traga in lesa, si nici tu nu trebuie sa exerciti presiune asupra lui, trebuie sa te relaxezi.
Lesa trebuie sa fie scurta si sa atarne libera. Daca cainele incepe sa traga in lesa, apuc-o de o parte spre a-l dezechilibra. Daca cainele este prea inflacarat si nu reusesti sa il faci sa mearga in spatele sau langa tine, opreste-te si fa-l sa stea linistit. Asteapta pana este calm, apoi ia-o de la capat. Sa nu chemi cainele cand incepi din nou plimbarea, pur si simplu incepe sa mergi. Conducatorul haitei nu ii cheama pe ceilalti sa vina dupa el, haita il urmeaza instinctual. Cainele are nevoie sa invete ca el este cel care te urmeaza, nu trebuie sa il lauzi pentru ca se plimba calm. Aceasta nu produce decat excitatie si cresc sansele sa ii modifici cainelui dispozitia calma, supusa.
Cainele nu are voie sa miroase pamantul si sa isi faca nevoile oriunde doreste, el trebuie sa se concentreze la a-si urma stapanul in timp ce se plimba. Persoana care plimba cainele este cea care decide momentul cand ii permite sa adulmece si sa urineze. Asta deoarece cainele are nevoie sa vada ca tu esti cel care il conduce, nu ca el te conduce pe tine.
Daca treci pe langa un caine care latra, sau altceva ce constituie o distragere a atentiei, continua sa te misti. Daca atentia cainelui este distrasa, trage usor de lesa spre a-l avertiza sa se concentreze la plimbare. Daca asta nu funcioneaza, poti sa iti folosesti piciorul, nu ca sa lovesti cainele ci ca sa il atingi suficient cat sa iti acorde din nou atentie deplina. Daca cainele continua sa traga in lesa, opreste-te si fa-l sa se aseze.
Mergi cu pasi masurati, purtandu-ti umerii drepti. Cainii simt imediat tensiunea sau lipsa de incredere, asa ca paseste mandru, ca si cum ai fi un conducator puternic si neinfricat. Cainele tau va fi receptiv la aceasta, va sesiza imediat si nu va mai fi nici o tensiune in lesa.
Cu multa rabdare , orice caine poate fi supus la plimbare si daca reusiti asta , o sa va impuneti automat si ca lider de haita

Agresivitate canina
Statisticile arata ca in lume mai mult de un milion de oameni sunt muscati anual, muscaturile de caine reprezentand circa 1% din cazurile de urgente medicale, dar se estimeaza ca acest numar reprezinta doar jumatate din totalul evenimentelor de acest gen, restul nefiind raportate. Din aceleasi statistici reiese ca jumatate din victime sunt copii sub 10 ani. Chiar daca majoritatea ranilor provocate de muscaturi sunt minore, nu inseamna ca fenomenul trebuie ignorat sau minimalizat.
De cele mai multe ori, atunci cand un caine musca, explicatiile pe care le auzim sunt "fraze-tip", incadrate in doua categorii principale: Era de asteptat - acel caine este foarte rau, e absolut dement! si reversul "Vai! Cine si-ar fi inchipuit?! N-a mai facut niciodata asa ceva! A muscat "din senin"! Nimic mai fals si mai periculos! Sa incetam odata cu aceste prostii si sa pricepem ca nu exista "caine rau" si ca nimic din ceea ce face un caine nu este "din senin".
Agresivitatea este cea mai serioasa problema de comportament cu care proprietarii de caini se confrunta si, in enorma majoritate a cazurilor, stapanii sunt cei vinovati, iar agresiunea ar fi putut fi prevenita daca stapanul ar fi avut buna-vointa sa afle si sa inteleaga factorii care influenteaza dezvoltarea agresivitatii in comportamentului unui caine si actioneze in consecinta, astfel incat bietul animal sa nu devina un periculos pentru cei din jur.
Comportamentul fiecarei specii de animale se incadreaza intr-un tipar iar devierile sau abaterile de la acest tipar sunt clasificate de catre specialisti drept patologice. Agresivitatea este unul dintre elemente normale ale comportamentului haitei de caini. Si totusi, agresivitatea cainilor e cel mai frecvent motiv pentru care proprietarii se adreseaza veterinarilor specializati in terapia comportamentului. Pai, atunci inseamna ca agresivitatea cainelui nu trebuie considerata un comportament normal! De aici s-a lansat chiar o intreaga dezbatere pe tema cum si in ce conditii trebuie folosite cuvintele de "normal" si "anormal" cand este vorba despre comportamentul animalelor, dezbatere in care s-au angrenat specialisti din intreaga lume (de la Institutul Danez de Stiinte Animale, de la Central Michigan University, Rutgers University, Universitatea din Liege etc.). Principala lor concluzie a fost ca aproape totalitatea problemelelor si devierilor de comportament reprezinta nimic altceva decat reactia normala a acelui animal la conditiile de mediu.
Etologii din intreaga lume au incercat sa gaseasca asemanari intre reactiile comportamentale, sa afle cauze si sa elaboreze modele pentru a descrie si preveni agresiunile. Nimeni nu pretinde ca a descoperit tiparele exacte, insa majoritatea specialistilor sunt de acord ca, global, se poate vorbi despre doua categorii de baza: agresivitate competitiva si agresivitate defensiva (chiar si cand este vorba despre alte animale, nu numai despre caini). De asemenea, se pot diferentia mai multe tipuri de comportament agresiv: agresiunea de pradator, agresiunea ierarhica, agresiunea din iritare, agresiunea teritoriala, agresiunea maternala, agresiunea din frica (rezumat in tabelul 1), si un caine poate prezenta mai mult de una dintre aceste tipuri de agresiune.
In aceasta clasificare, agresiunea ierarhica este un exemplu de agresiune competitiva, iar cele de iritatie si de frica, precum si agresiunea teritoriala si maternala sunt exemple de agresiune defensiva. Exista, de asemenea, episoade de agresiune atipica, identificate in cazurile de hiperagresiune primara si secundara, precum si in cazul unor afectiuni neurologice.
Este foarte important si sa se observe si sa se studieze secventa comportamentala a agresiunii, adica succesiunea ansamblului actiunilor agresorului. Secventa comportamentala a agresiunii este compusa, cronologic, din trei faze (vezi tabelul 2): faza de amenintare si de intimidare (cainele maraie, arata coltii, isi zburleste parul, ridica urechile si coada), faza de atac (se repede asupra adversarului si vrea sa-l prinda de pielea de pe ceafa, de piept ori de membrele anterioare, incearca sa doboare oponentul, pana cand adversarul adopta pozitia de supunere) si faza de asigurare (invingatorul vine si musca mai "cu mila" crestetul sau fata invinsului, isi pune laba pe greabanul acestuia, sau il "calareste").
Exceptand agresiunea de pradator si cea de frica, pentru comportamentalisti aceasta secventa este importanta deoarece atunci cand toate fazele sunt prezente (secventa completa) se vorbeste despre o agresivitate reactionala, iar atunci cand au disparut fazele de amenintare si de asigurare, cazul este numit agresiune cu secventa incompleta, ori agresivitate instrumentata, sau hiperagresivitate secundara.
AGRESIUNI CU SECVENTA COMPLETA
Agresiunea ierarhica.
Se produce in relatia dintre caini, dar si in cadrul relatiei om-caine. Acest tip de agresiune se declanseaza in contextul in care cainele dominant crede ca pozitia lui de "sef" este amenintata sau pusa la indoiala, chiar daca este vorba despre haita de caini sau despre "haita" familiei umane.
In existenta haitei, acest comportament este normal, sau, mai bine spus, este necesar, deoarece respectarea ierarhiei este vitala pentru supravietuirea tuturor. Animalul dominant este individul care asigura coeziunea grupului social si inhiba tendintele agresive alte altor membri ai haitei. Astfel se previne producerea unor raniri inutile si incapacitarea temporara a unor membri, incapacitare care ar diminua sansele de succes la vanatoare ale intregii haite. Cainele dominant mananca primul, mananca incet si ii place sa fie privit de ceilalti in timp ce mananca. El controleaza distribuirea in teritoriu si locurile ocupate de "supusi", el hotaraste cine si unde se deplaseaza. Tot el este cel care controleaza si asigura activitatea sexuala a grupului: numai masculul si femela dominanta se pot imperechea in prezenta celorlalti membri ai haitei.
In cadrul convietuirii alaturi de om, adica in "haita" familiei, se observa ca, atunci cand cainele are tendinte de dominare, comportamentul lui agresiv este accentuat de prezenta stapanului de acelasi sex. La monta, cainele dominant va fi mai hotarat, mai dornic sa monteze, mai surexcitat daca stapanul de acelasi sex cu el este de fata. Si invers, deoarece cainele de rang inferior nu are voie sa se imperecheze in fata sefului de haita, se observa ca animalele supuse monteaza greu sau chiar nu vor sa se imperecheze in prezenta stapanului dominant, de acelasi sex, cainele fiind inhibat de prezenta acestuia. Se desprinde in mod evident un sfat: crescatorul sau proprietarul care stie ca are un mascul supus, inhibat de prezenta sa, va trebui sa stea la distanta daca vrea ca acel mascul sa se comporte bine la monta.
In cazurile de agresivitate ierarhica (numita si agresivitate de dominare), atacul variaza in functie de raporturile ierarhice deja existente intre cei doi caini sau intre caine si persoana muscata. Cand cainele musca stiindu-se "sef", dominant, muscatura de atac este rapida si de scurta durata, urmata imediat de o noua faza de intimidare, acordandu-i victimei inca o data posibilitatea sa-si "bage mintile in cap". In schimb, atunci cand cainele musca dorind sa atace pozitia sefului, adica ataca pentru stabilirea ierarhiei (situatie de competitie), atacatorul va mentine priza (muscatura) pana cand adversarul se supune.
In familie, ca si in haita, cainele dominant nu musca mereu, in stanga si-n dreapta, ci o face doar cand un "supus" incalca regulile. In schimb, isi etaleaza permanent dominatia prin anumite gesturi rituale: ii "calareste" pe ceilalti - oameni sau caini - "monteaza" pernele din casa, picioarele persoanelor pe care le considera inferioare ierarhic, si face aceasta in vazul tuturor. Cand observati asemenea manifestari la cainele dumneavoastra, inseamna ca ati gresit undeva in educatie si este posibil sa vina curand momentul cand cainele va considera ca trebuie sa fiti "pus la punct". "Calarirea" cainilor de acelasi sex nu este un act de homosexualitate, ci un act de dominanta.
Cum am spus, "punerea in discutie", contestarea drepturilor cainelui dominant poate produce episoade de agresiune ierarhica, derulate cu o secventa comportamentala tipica (amenintare, atac, asigurare), si cand adversarul este un caine si cand este vorba despre un om (in general, un membru al familiei). Cand cainele dominant a muscat un membru al familiei, faza de asigurare se deruleaza la fel ca si cum "supusul" ar fi fost tot un caine: deseori vine si linge mana sau piciorul muscat, pe care stapanul i-l arata cu repros, iar omul, nestiind ce semnifica aceasta in "limbaj canin", zice "uite la el, acum isi cere iertare". Hormonii sexuali intaresc acest tip de agresiune, mai ales la inceputul pubertatii.
Agresiunea de iritare
Este, in general, declansata de durere, de diferite privatiuni (foame, sete), de frustrari (in mintea lui, nu a facut nimic rau, dar este pedepsit in loc sa fie recompensat) sau de faptul ca se continua contactul fizic cu el, chiar daca el a emis semnalul de incetare (cazul persoanei care vrea sa mangaie sau sa perie un caine). Aceasta forma de agresiune este prezenta sistematic la cainii dominanti.
Daca problema care sta la origine persista, agresiune de iritare devine curand un o obisnuinta si cainele nu mai trece prin faza de amenintare ci musca direct.
Cand acest tip de agresiune apare brusc, la caini perfect educati, socializati si integrati in societate, s-ar putea sa fie vorba de o agresiune declansata de o afectiune organica sau de o problema a organelor de simt, cum ar fi otitele, surditatea, cecitatea, sau, pur si simplu, de o anomalie de percepere a luminii (intalnita, in principal, la Caniche, Briard, Collie, Ciobanesc de Pirinei).
Agresiune teritoriala
Este declansata ori de cate ori un intrus patrunde pe teritoriul haitei sau pe "domeniul" cainelui respectiv. Aparatorul vine in intampinarea intrusului latrand, apoi maraie, are parul zburlit, coada si urechile ridicate, se opreste la cativa metri distanta de intrus si il fixeaza cu privirea (faza de intimidare). Daca intrusul ramane, "aparatorul" racaie pe sol cu toate cele patru labe si urineaza. Dupa aceasta, daca intrusul tot nu pleaca, este atacat. In casa, cainele prea protector va impiedica intrarea oricarui strain, luand aceleasi atitudini descrise mai sus.
Agresiunea maternala
Se bazeaza pe aceleasi principii precum agresiunea teritoriala, atata doar ca este declansata de prezenta puilor. De fapt, prezenta puilor nu este indispensabila pentru declansarea atacului, caci "mama" isi poate proteja si fiinte sau obiecte pe care le considera puii ei (jucarii, o perna, un papuc). Hormonii sexuali faciliteaza aparitia acestui tip de agresiune, dar "centru de comanda si control" este inca necunoscut. Deseori, acest comportament agresiv se intalneste la femele cu dezechilibre hormonale.
AGRESIUNI CU SECVENTA INCOMPLETA
Agresiunea de pradator
Este declansata, in general, de foame. Evident, fazele de intimidare si faza de asigurare lipsesc, deoarece nu si-ar avea sensul. Cainele se arunca asupra prazii, urechile sunt ridicate, parul de pe regiunea dorso-lombara este zburlit. Dupa salt, se propteste in prada cu picioarele anterioare, musca de ceafa si scutura, vrand sa rupa gatul victimei. Acest tip de agresiune se poate intalni, insa, si la caini carora nu le este foame. Este cazul cainilor care intra intr-o ograda si ataca gainile si cazul cainilor care ucid oi sau vite. In asemenea situatii comportamentul cainelui este fiziologic si, in afara socializarii foarte precoce a cainelui cu acele animale (care nu da, totusi, intotdeauna rezultate) nu prea exista mijloace eficace de inlaturare a acestui tip de agresiune.
Cazurile cele mai dramatice sunt cele ale cainilor care nu au fost socializati cu copiii mici (copii care nu merg inca) si, pentru ca nu au vazut niciodata o asemenea "creatura" si nu stiu ca micutul este membru al "haitei" umane (de unde sa stie?!), pot avea o reactie de pradator in momentul cand vad un bebelus. Subliniem, este vorba despre caini care nu au fost corect socializati si au crescut izolati.
Agresiunea din frica
Intervine atunci cand cainele este in situatia in care nu se mai poate apara altfel si nu poate fugi. Atunci el va ataca fie un alt caine, fie omul de care ii este frica. Atacul este direct si nu exista faza de intimidare si nici cea de asigurare. Muscatura este puternica si violenta, deoarece cainele nu isi controleaza forta: este in interesul lui sa muste cat mai tare pentru a indeparta pericolul.
Asa cum am spus, urmarirea fazelor este importanta in identificarea tipului, cauzelor si posibilitatilor de corectare a agresivitatii. Disparitia uneia dintre fazele de intimidare sau de asigurare poate indica faptul ca animalul a reactionat ca urmare a faptului ca acea reactie i-a fost imprimata printr-o actiune de tip conditionare operanta (uneori este vorba chiar despre un antrenament anume la care a fost supus). Sa luam exemplul agresiunii ierarhice in familie, unde stim ca animalul dominant reactioneaza cand anumite drepturi ii sunt contestate. La inceput, secventa este completa, dar, daca "afronturile", provocarile din partea unei persoane, se repeta des fara sa intervina nici o modificare in relatia dintre acea persoana si caine, animalul isi va modifica progresiv secventa de agresiune. Daca omul se va retrage, acesta va fi elementul de intarire indispensabil care va produce dezvoltarea conditionarii operante. Faza de asigurare diminueaza, apoi dispare. Faza de intimidare se va modifica pana va ajunge concomitenta cu atacul, rezultand muscaturi grave, aparent imprevizibile. Insa, despre agresivitatea cainilor dominanti voi scrie mai pe larg intr-un articol viitor, deoarece este una dintre cele mai importante probleme, rezultata din greselile de educatie si de alegere a rasei cainelui
Ierarhia corectã este baza convieþuirii armonioase
Marea majoritate a problemelor pe care stãpânii le au cu câinii lor se datoreazã unor greºeli elementare comise în educaþia animalului ºi, mai ales, faptului cã lumea nu înþelege cã un câine, indiferent de „gabarit”, trebuie sã vadã în stãpânul sãu un lider, sã-l considere ºeful haitei. Chiar dacã evenimentele dramatice care au drept „fãptaº” un câine de talie mare sunt cele mai mediatizate, realitatea este cã tocmai câinii de talie sub medie sunt, statistic vorbind, cei mai mari „delincvenþi”. Necazurile sunt generate de faptul cã majoritatea stãpânilor, când cumpãrã un pui de câine nu-ºi pun întrebarea dacã vor fi capabili sã se impunã drept ºefi în faþa câinelui. Iar când este vorba de un câine de talie mare, necazurile pot uºor evolua în adevãrate tragedii.
Când se urcã în pat, nimeni nu poate sã-l dea jos, ba chiar se ajunge la penibila situaþie ca stãpânii sã-i cedeze locul ºi sã doarmã pe canapea. Când stãpânul pleacã, trebuie sã se mimeze cã duce gunoiul, altfel câinele este primul care þâºneºte pe uºã, face tãrãboi ºi pretinde sã fie luat la plimbare. Când cineva se îmbracã, Azorel stã la pândã ºi furã un ciorap, un pantof, ceva. Recuperarea se face numai prin „schimb de mãrfuri”, iar de multe ori cedarea obiectului este acompaniatã de mârâit. În parc, când stãpânul îl cheamã, câinele vine numai dacã are chef. În cel mai bun caz, ordinele sunt ascultate doar dacã sunt acompaniate de o recompensã pe care câinele sã o considere suficient de atrãgãtoare. Câinele pretinde sã mãnânce o datã cu stãpânii, din mâncarea stãpânilor. κi „aratã dinþii” pentru a proteja un aliment, un obiect sau un loc. Doarme, mai ales peste zi, într-un loc anume ales pentru ca, de acolo, sã poatã observa ce se petrece în toatã casa. Se urcã frecvent cu capul sau cu labele pe umãrul stãpânului. El este cel care decide când vrea sã se joace ºi impune celorlalþi sã se joace cu el. Mai rãu, de multe ori imitã actul sexual folosind ca suport piciorul stãpânului. Când este singur, face marcaje cu urinã, ºi/sau distruge obiecte, mai ales cele care sunt asociate cu plecarea stãpânilor. Lista e lungã, iar unii cititori ar putea sã o completeze, ºi spaþiul întregii reviste nu ar fi suficient de încãpãtor...
De ce aceºti câinii iau decizii de capul lor ºi nu ascultã, când, de fapt, ei îºi adorã stãpânii? Nu este vorba de nici un viciu. Este doar o problemã de ierarhie. Iar elementele de comportament descrise mai sus constituie portretul-robot al câinelui care nu are un ºef de haitã ºi, drept urmare, încearcã sã ocupe el „locul vacant”. Dacã nu cumva a fãcut-o deja...
Ierarhia în haitã
Câinele (adicã lupul) este un animal social. În sãlbãticie, trãieºte aproape numai în haitã. Cazurile de masculi solitari sunt foarte rare ºi respectivii sunt „elemente antisociale”, care nu au vrut sã se supunã disciplinei de grup.
Într-o haitã, fiecare individ are o poziþie bine determinatã, de la ºeful haitei (masculul dominant) pânã la ultimul individ. Randamentul, stabilitatea, chiar supravieþuirea unei haite sunt determinate, în cea mai mare mãsurã, de autoritatea ºefului. În absenþa unei ierarhii clare, totul ar lua-o razna, fiecare ar face de capul lui, nu ar mai fi capabili sã-i agoniseascã hrana. Pentru un câine, totul are semnificaþie ierarhicã. Mâncatul, odihna, reproducerea, joaca ºi aºa mai departe, toate sunt determinate de poziþia socialã a fiecãruia. Atunci când fiecare îºi cunoaºte locul ºi respectã prioritãþile dominantului, ierarhia reduce conflictele. Nu trebuie uitat cã, dintre toate carnivorele, cel mai mare randament la vânãtoare îl are câinele sãlbatic, aproximativ 80-90% reuºite. Acesta nu se datoreazã în primul rând calitãþilor fizice, ci „metodei”, adicã sistemului de dispunere a indivizilor în urmãrire, sistem care se bazeazã pe poziþia ierarhicã a fiecãruia. Dupã ce prada a fost doborâtã, ordinea accesului la mâncare este datã tot de poziþia socialã a fiecãruia, dar nu trebuie uitat cã toatã haita mãnâncã. Chiar ºi femelelor care au rãmas sã îngrijeascã puii, li se regurgiteazã o parte din pradã. Interesant este cã ºi câinii sãlbãticiþi (maidanezii care au ajuns pe câmp sau în pãdure) adoptã acelaºi sistem.
Din aceste motive, existenþa unei ierarhii ºi dorinþa de a o clarifica sunt înscrise în codul genetic al oricãrui câine. În final, anumite diferenþe comportamentale observate între rase existã datoritã faptului cã unele sunt mai „predispuse” la poziþia de ºef al haitei decât altele. ªi aceasta are drept principali factori determinanþi evoluþia acelei rase, utilizarea ei ºi condiþiile de viaþã pe care le-a avut timp de secole.
Familia este o haitã
Câinele domestic considerã familia care l-a adoptat drept propria haitã ºi urmeazã instinctiv legile care guverneazã într-o haitã. Dacã în familie câinele devine dominant, aceasta se datoreazã acordului inconºtient al grupului familial. Nu trebuie neglijat faptul cã, dincolo de caracteristicile rasei, fiecare individ are tendinþa, fireascã de altfel, sã avanseze ierarhic. Pentru aceasta se bazeazã pe forþa fizicã ºi psihicã, pe trucuri ºi pe un sistem de alianþe, dar, mai ales, pe slãbiciunea celui pe care vrea sã-l „detroneze” ºi a cãrui autoritate o considerã insuficientã pentru ocuparea celui mai înalt post. De fapt, tentativa câinelui de a avansa în ierarhie apare, aproape întotdeauna, numai atunci când ºeful dã semne de slãbiciune sau nici mãcar nu se osteneºte sã „facã pe ºeful”.
Ce trebuie fãcut ca sã nu ne confruntãm cu problemele enumerate la începutul articolului? Rãspunsul e simplu: stãpânul trebuie sã se comporte ca un ºef incontestabil, iar câinele, în mod obligatoriu, trebuie sã se gãseascã pe ultima poziþie în haita pe care noi o numim familie.
Perioada criticã este aproximativ între vârsta de 6 luni ºi 2 ani. Dar, indiferent de vârsta la care puiul ne intrã în casã, trebuie sã stabilim niºte reguli clare de convieþuire.


"Pain is temporary ... Pride is forever!! Suffer now and live the rest of your's life as a Champion!!!"
 
pitbullsDate: Wednesday, 27 Jul 11, 03.25.59 | Message # 2
Generalissimo
Group: Administrators
Messages: 1508
Awards: 7
Status: Offline
Disciplina alimentarã
În haitã, fiecare mãnâncã atunci când îi vine rândul, iar ºeful se hrãneºte primul. Aºadar, chiar dacã este pui, câinelui nu i se va da de mâncare cu puþin timp înainte ca stãpânii se aºeazã la masã. În schimb, câinele trebuie sã mãnânce doar la ore fixe, numai într-un anumit loc ºi din acelaºi castron; este strict interzis sã i se dea suplimente alimentare între mese, sau sã i se dea „dumicaþi” din farfuria stãpânului. Dupã ce pleacã de la castron ºi a mai rãmas mâncare neconsumatã, aceasta se lasã aproximativ 10-15 minute, dupã care se ia ºi se pune într-un loc inaccesibil puiului; la urmãtoarea orã de masã, se completeazã cu mâncare pânã la porþia necesarã. Atenþie! Câinii nu sunt mofturoºi - noi îi facem aºa. Dacã mâncarea este bine echilibratã, (cantitatea ºi calitatea sunt optime), chiar dacã animalul refuzã sã mãnânce câteva zile, nu este un capãt de þarã: în final va mânca ceea ce noi dorim sã-i dãm, ºi asta fãrã fasoane. Atâta doar cã trebuie sã vã asiguraþi cã refuzul hranei este doar un moft, ºi nu rezultatul unei probleme de sãnãtate!
Este obligatoriu sã respectaþi orarul de masã ºi sã nu-i lãsaþi mâncare peste zi. Mai trebuie ºtiut ceva, extrem de important pentru stabilirea ierarhiei: când i se dã de mâncare, cãþelul trebuie þinut - de la câteva secunde, pânã la 1-2 minute - în faþa castronului (ideal este sã ºtie comanda AªTEPTÃ, comandã foarte simplu de învãþat, dar ºi un simplu NU este suficient), dupã care i se spune Bravo, mãnâncã!. Suplimentele alimentare date ca recompensã (nu vorbim despre diferitele produse pe bazã de vitamine ºi minerale) sunt admise doar în timpul dresajului, atunci când dorim ca animalul sã facã asocierea între executarea comenzii ºi recompensã, în vederea formãrii reflexelor condiþionate.
Locul cãþelului
Culcuºul este ales de stãpân. Gãsiþi o zonã fãrã curent sau umezealã, confortabilã ºi care sã nu fie „în drum”. De câte ori se duce acolo, trebuie lãsat în pace; respectaþi-i odihna, dar nu-i permiteþi sã doarmã pe fotolii, pe pat sau oriunde este deranjant pentru restul familiei. Important este ºi ca respectivul loc ales sã nu fie un bun „post de observaþie”, cãci câinele ar putea deduce cã i se acordã un loc privilegiat: controlul vizual asupra membrilor haitei e privilegiul ºefului! Dacã trebuie pedepsit (ceea ce, de cele mai multe ori, înseamnã cã tot stãpânul a greºit undeva), cearta sau pedeapsa trebuie sã înceteze atunci când câinele se duce ”la locul lui”.
Alianþe
Se mai întâmplã ca un membru al familiei sã vinã acasã nervos ºi sã certe cãþelul. Indiferent dacã are sau nu dreptate, nici un alt membru al familiei nu are voie sã ia apãrarea cãþelului. Foarte des se întâmplã sã auzim: „Ce ai dragã? El se bucurã cã ai venit acasã ºi tu îl cerþi!”. Cei care spun lucruri de acest gen uitã sau nu ºtiu cã în acel moment câinele va înþelege cã are un aliat ºi, instinctiv, va cãuta sã avanseze în ierarhia familiei (convins fiind cã el nu este singurul care contestã autoritatea ºefului ºi cã va fi ajutat sã avanseze). Acest gen de alianþe se fac frecvent în orice haitã (nu vorbesc de cea „umanã”, deºi... ) ºi ajutã aliaþii sã avanseze, treaptã cu treaptã.
Plimbarea
Când plecãm, primul care iese pe uºã este stãpânul. Este extrem de important sã se þinã seama de aceastã regulã. Nici un subaltern nu iese dintr-o camerã primul, iar ºeful al doilea! În sãlbãticie, una dintre prerogativele ºefului este stabileascã momentul când se pleacã ºi direcþia. Când ajungeþi în stradã, câinele nu trebuie lãsat sã facã imediat pipi ºi nici sã alegã el direcþia în care mergeþi. Când îl lãsaþi sã-ºi facã nevoile, e util sã-i daþi ºi comanda LIBER: chiar dacã rãmâne în lesã, asta înseamnã cã are voie sã umble pe unde vrea. Atenþie, acest “pe unde vrea” este limitat de lungimea lesei. În nici un caz nu trebuie sã vã târascã pe unde îl taie capul! În aceastã situaþie, LIBER înseamnã cã nu merge la pas, cã îºi poate face nevoile ºi poate mirosi copacii ºi tufiºurile, dar atât! Nici în parc nu trebuie lãsat 1-2 ore sã hãlãduiascã ºi sã se joace non-stop. O datã la 5-10 minute trebuie chemat, lãudat ºi recompensat. Dupã câteva secunde, i se spune LIBER ºi este lãsat iar la joacã. Altfel va asocia chematul cu punerea lesei ºi terminarea distracþiei. Trebuie sã avem grijã ca întotdeauna chemarea sã fie urmatã de ceva foarte plãcut pentru câine. Pentru foarte mulþi cãþei, un bravo ºi o mângâiere sunt suficiente, dar, la început, e bine sã-i recompensaþi cu hranã.
Deja am început sã depãºim subiectul „ierarhie” ºi sã intrãm în educaþie. De fapt, între aceste douã noþiuni existã o relaþie biunivocã, ba mai mult, în majoritatea situaþiilor ele nu se pot disocia.
În final, doresc sã fac o ultimã remarcã. Foarte mulþi dintre dumneavoastrã apeleazã la serviciile unor dresori profesioniºti. În primul rând, trebuie sã spun o zicalã din tenis – bine joci, pxxxt joci, jucãtor te numeºti. Nu conteazã ce atestate sau ce reclamã vã prezintã un dresor. Ceea ce este important sunt rezultatele obþinute de el. ªi încã un lucru extrem de important: câinele dumneavoastrã poate fi „perfect dresat” de cãtre altcineva - asta nu este suficient ca el sã vã ºi asculte. „Ascultarea” depinde în primul rând de IERARHIE, ceea ce se stabileºte zi de zi, uneori prin lucruri mãrunte

EXERCIÞII(REGULI DE SUBORDONARE)

Este bine de ºtiut cã toate rasele de câini au la origine lupul sãlbatic. Deºi câinii au trãit ºi evoluat alãturi de om sute de ani, nu ºi-au pierdut instinctele ºi obiceiurile primare, rãmânând animale de haitã.
Studiindu-se comportamentul lupilor ºi al câinilor sãlbatici s-a stabilit cã grupurile acestora sunt organizate piramidal, adicã existã un conducãtor ºi subordonaþi. Dupã ºeful de haitã, ierarhic, urmeazã alt câine care va fi subordonat acestuia, dar care va fi autoritar faþã de ceilalþi, acest algoritm continuând pânã la ultimul câine.
Trebuie reþinut faptul cã bagajul genetic al câinelui îi impune acestuia sã ducã o permanentã luptã pentru ocuparea unui loc cât mai sus în aceastã ierarhie. În activitatea grupei, conducãtorul îºi menþine cu fermitate poziþia, orice abatere fiind sancþionatã prompt.
Un ºef de haitã are dreptul:
• sã mãnânce primul ºi sã pãstreze proprietatea asupra eventualelor resturi;
• sã intre ºi sã iasã primul din pasaje sau locuri strâmte;
• sã se aºeze sau sã doarmã unde vrea;
• sã ignore sau sã descurajeze atenþia nedoritã a membrilor haitei;
• sã controleze ºi sã punã limite deplasãrilor celorlalþi membri ai haitei;
• sã câºtige toate jocurile iniþiate de haita sa;
• sã stabileascã locul unde se va vâna, direcþia în care se va deplasa haita (membrii grupei îºi urmeazã conducãtorul în direcþia pe care acesta a ales-o).
În momentul în care se introduce un cîine într-o familie umanã, acesta o va privi ca pe mica lui haitã. De aceea, prin prisma celor menþionate înainte, este extrem de important ca puiul sã-ºi cunoascã poziþia ierarhicã în grupã. Acest lucru va asigura echilibrul nervos atât al puiului, cât ºi al familiei dvs ºi va determina adaptabilitatea câinelui la un program de dresaj.
Câinele trebuie sã se afle pe ultima poziþie ierarhicã într-o familie, atfel se pot naºte unele devieri de comportament, foarte greu, dacã nu chiar imposibil de remediat, dintre care amintesc doar agresivitaea faþã de membrii familiei poziþionaþi inferior câinelui. De aceea este extrem de important ca toþi membrii familiei sã respecte unele reguli ce trebuiesc aplicate cu fermitate, dar pãstrând o atitudine plãcutã.
Câinele va încerca în permanenþã sã gãseascã o fisurã în ierarhie ºi o va face cu subtilitate. El va încerca sã câºtige teren prin drãgãlãºenii, nesubordonãri motivate, iar atunci când va obþine poziþia doritã, va dezvolta probleme de comportament ce se vor agrava odatã cu vârsta.
Din punct de vedere al educaþiei, o relaþie de tip dominant-subordonat
este indispensabilã oricãrui program de dresaj, indiferent de metoda folositã.
Odatã ce relaþia dintre om ºi câine este clarificatã, din prisma cãþelului, orice temã, respectiv comandã, din programul de dresaj este extrem de uºor de realizat.
Trebuie sã menþionez cã perioadele critice în viaþa unui cãþel din punct de vedere al stabilirii locului în grupã sunt între 12-16 sãptãmâni, precum ºi între 1-4 ani. Aceste perioade nu pot fi generalizate deoarece existã cazuri particulare, de exemplu, cãþei cu un alt ritm de dezvoltare psihicã.
Pornind de la cele scrise mai sus, precum ºi particularizând la nivelul relaþiei dintre cãþea-pui, mascul- mascul, s-a elaborat un set de exerciþii-reguli menit sã ajute stãpânul în dominarea ºi obþinerea statutului de conducãtor al câinelui sãu.
Atrag atenþia, în mod expres, asupra faptului, cã nici un câine, indiferent de situaþie, nu trebuie lovit de cãtre stãpânul lui, deoarece acest lucru conduce la defecte de comportament ce nu vor mai putea fi remediate, nemaivorbind de implicaþia moralã a unui asemenea gest.

EXERCIÞII-REGULI DE SUBORDONARE

• trebuie respectate de cãtre toþi membrii familiei;
• se respectã în fiecare situaþie fãrã excepþie;
• se respectã toatã viaþa câinelui;
1. CÂINELE NU INTRÃ ªI NU IESE ÎNAINTEA CONDUCÃTORULUI DIN CASÃ (MAªINÃ, BLOC, LIFT)
Într-un grup de câini, masculul (femela) conducãtor va intra ºi va ieºi întotdeauna primul dintr-un spaþiu îngust. Orice încercare din partea unui alt membru al grupului de a o lua înaintea acestuia va fi sancþionatã. Deasemenea, dacã se lasã doi masculi dominanþi într-o incintã ºi se va deschide o uºã, aceºtia se vor lupta pentru dreptul de a ieºi primul, în cazul în care drumurile spre uºã li se vor intersecta.
DESCRIERE: câinele aºteaptã sã-l cheme conducãtorul.
CORECÞIE:- se prinde în uºã:
- i se prinde capul între tocul uºii ºi picior;
- se smuceºte lesa.
2. NU SE PERMITE CÂINELUI SÃ SARÃ PE MEMBRII FAMILIEI
Aceastã regulã derivã din relaþia cãþea-pui, pui-mascul. Reacþia puilor de a se ridica pe picioarele din spate pentru a-ºi atinge mama este una de subordonare prin care aceºtia obþin atât atenþia cãþelei, cât ºi, în unele cazuri, regurgitarea hranei. Acest comportament va fi tolerat atât de mamã, cât ºi de ceilalþi câini pânã la o anumitã vârstã a puilor, de aici încolo orice tentativã de a se ridica deasupra altui câine va fi sancþionatã.
În cadrul relaþiei om-câine, acest obicei nu este de regulã oprit la vârsta potrivitã, ci chiar încurajat. Astfel are loc transformarea unui comportament de subordonare în unul de dominare. Ideal este ca de mic, puiului sã nu i se acorde recompense de nici un fel atunci când sare pe stãpân. La revederea stãpânului, puiul are tendinþa normal geneticã de a se ridica pe picioarele din spate, acest lucru fiind de obicei încurajat de mângâierile pe care le primeºte în aceastã poziþie. Recomandat este sã se preia controlul asupra capului cãþelului, iar toate mângâierile sã se acorde în poziþia de “ºezi”.
DESCRIERE:câinele trebuie sã-ºi manifeste bucuria cu picioarele pe sol
CORECÞIE: -se ridicã genunchiul sus;
-se pune mâna pe capul cãþelului.
3. NU SE PERMITE CÂINELUI SÃ TRAGÃ ÎN LESÃ (OMUL PLIMBÃ CÂINELE ªI NU INVERS)
Derivã din faptul cã masculul (femela) dominant va alege întotdeauna direcþia de mers, terenul de vânãtoare ºi va da semnalul de pornire.
Nici atunci când vrea sã-ºi facã nevoile. In acest caz se va da o comndã ca “ºezi”, dupã executare se dã comanda “liber”, odatã cu lungirea lesei.
De asemenea, este foarte important sã nu i se permitã câinelui (în special masculilor) sã urineze cantitãþi mici pe diverse obiecte, de pe o suprafaþã mare. În caz contrar, câinele va simþi nevoia sã-ºi apre teritoriul marcat ºi se va declanºa agresivitatea dominantã faþã de ceilalþi câini ºi chiar oameni care se aflã pe teritoriul lui.
DESCRIERE:câinele odatã pus în lesã trebuie sã meargã la pas, fãrã nici o abatere, pânã la o comandã datã.
CORECÞIE:- schimbãri repetate de direcþie;
- oprire din mers;
- smuciturã puternicã în lesã.
4. NU SE ÎMPARTE MÂNCAREA CU CÂINELE
Numai un câine inferior în grupã va ceda mâncare sau resturile unui alt câine (niciodatã unuia care ocupã un loc mai jos). Masculul dominant este acela care se hrãneºte primul.
DESCRIERE: câinele nu trebuie sã primeascã nimic atunci când mãnâncã oamenii.

5. TOATE JOCURILE INIÞIATE DE CONDUCÃTOR TREBUIE CªTIGATE (OPRITE) DE ACESTA
Este dreptul câinelui dominant sã câºtige toate jocurile, iar el îºi va apãra acest privilegiu.
DESCRIERE: dacã se porneºte un joc în care stãpânul trage de un capãt al unui obiect (bãþ, cârpã) ºi cãþelul de celãlalt capãt, jocul se câºtigã de cãtre conducãtor în cazul în care acesta obþine posesia asupra obiectului, iar câinele acceptã acest lucru.
6. NU SE MÂNGÂIE CÂINELE MAI MULT DE TREI SECUNDE ªI NICIODATÃ LA CEREREA LUI
Câinele dominant are dreptul de a ignora atenþia membrilor grupului. Orice insistenþã din partea acestora va fi sancþionatã.
DESCRIERE: când cãþelul vine spre dvs cerºind mângâiere, ridicati-vã ºi pãrãsiþi locul. Evitaþi situaþiile în care câinele vine ºi se cuibãreºte lângã dvs atingându-vã, gest care nu este altceva decât un fel de “autorecompensare”.
7. NU I SE PERMITE SÃ SE SUIE PRIMUL PE CANAPEA SAU ÎN PAT, IDEAL AR FI SÃ NU I SE PERMITÃ DELOC ACEST LUCRU
Orice câine îºi apãrã locul de odihnã de un câine inferior lui ºi nu îl va ceda decât unuia superior.
8. NU I SE PERMITE SÃ MUªTE ÎN JOACÃ MEMBRII FAMILIEI
Acest tip de joc este în final sancþionat de cãtre masculul dominant.
CORECÞIE: comandã de interdicþie rostitã pe ton sever.
9. NU I SE PERMITE CÃÞELULUI SÃ “COÞÃIE” (MIMAREA MONTEI) NICIUN MEMBRU AL FAMILIEI
Orice crescãtor sau cunoscãtor al câinilor a avut ocazia de a observa un mascul care încearcã sã mimeze monta asupra unui alt mascul. Acest lucru face parte dintr-un adevãrat ritual de dominare-subordonare. Pe scurt, dacã un mascul acceptã un alt mascul sã se urce pe el, înseamnã cã îl acceptã ca dominant. În caz contrar se va declanºa lupta.
!!Acest comportament se întâlneºte frecvent în perioada de pubrtate a câinilor (6-12 luni),dar nu trebuie sã dureze mai mult de o lunã. În caz contrar, este vorba de o dereglare ierarhicã în familie ºi trebuie intervenit imediat.
CORECÞIE-comandã de interdicþie;
- aplicarea clarã ºi nealeatoare a exerciþiilor de mai sus.
10. NU I SE REPETÃ O COMANDÃ MAI MULT DE DOUÃ ORI
Aceastã regulã þine strict de relaþia om-câine ºi de metoda de dresaj folositã.
DESCRIERE:dacã nu executã la a 2-a comandã se aplicã corecþia specificatã.

Dupã cel puþin o lunã de la aplicarea stictã a acestor exerciþii de subordonare se poate trece la exerciþiile de dominare.

EXERCIÞII DE DOMINARE
1. DE MAX. 2 ORI PE LUNÃ SE RIDICÃ CASTRONUL CÂINELUI IMEDIAT CE A ÎNCEPUT SÃ MÃNÂNCE. SE DÃ O COMANDÃ (ªEZI), DUPÃ EXECUTAREA CÃREIA I SE DÃ CASTRONUL.
Aºa cum spuneam, dacã un câine va ceda mâncarea altuia, înseamnã cã îl recunoaºte drept conducãtor.
DESCRIERE: câinele trebuie sã accepte liniºtit sã i se ia castronul.
CORECÞIE: respectarea strictã a exerciþiilor de subordonare, dupã un timp se reia exerciþiul 1.

2. SE PUN MÂINILE SUB PIEPTUL CÂINELUI ªI SE RIDICÃ UªOR, ÎN
AªA FEL ÎNCÂT SÃ STEA DOAR PE PICIOARELE DIN SPATE.
Este vorba de a obiºnui câinele cu manevrarea de cãtre dresor, precum ºi de a accepta dominarea de cãtre acesta. Câinele neavând control asupra miºcãrilor sale poate nega autoritatea stãpânului.
DESCRIERE: câinele trebbuie sã stea liniºtit timp de 30 de secunde în aceastã poziþie.
CORECÞIE: REPETAREA EXERCIÞIILOR DE SUBORDONARE.

3. SE APUCÃ CÂINELE DE CEAFÃ, FERM, SE SCUTURÃ DE 3 ORI, DUPÃ CARE SE MENÞINE PRIZA TIMP DE 30 DE SECUNDE
Este modul în care cãþeaua îºi admonesteazã puii, precum ºi modul în care începe ºi se sfârºeºte lupta între doi masculi.
!! A se executa de cãtre o persoanã avansatã la exerciþiile de dominare 1-2.
4. SE APUCÃ CU O MÂNÃ PICIORUL DIN FAÞÃ ªI CU CEALALTÃ PICIORUL DIN SPATE (DE PE PARTEA DINSPRE CONDUCÃTOR) ªI SE CULCÃ CÂINELE PE O PARTE, DUPÃ CARE SE EXECUTÃ O PRESIUNE MEDIE (MARE DACÃ CÂINELE SE AGITÃ) ÎN ZONA GÂTULUI. NU SE ELIBEREAZÃ PÂNÃ CÂND NU SE LINIªTEªTE.
Este felul în care un cîine se recunoaºte învins. Acest coportament se poate observa la întâlnirea unui pui cu un câine matur, precum ºi la sfârºitul unei lupte între doi rivali.
DESCRIERE: se observã dacã la slãbirea prizei are tendinþa de a sãri în sus. În acest caz se mãreºte priza. Se repetã pânã când la slãbirea prizei, câinele rãmâne cel puþin 2 secunde în aceastã poziþie.
!! A se executa de o persoanã avansatã la exerciþiile de subordonare ºi exerciþiile de dominare 1-2-3.
Þin sã subliniez faptul cã aceste reguli se adreseazã în special unui câine care a beneficiat de exerciþii de menþinere a atenþiei, de exerciþii de motivare, de socializare în traffic urban, precum ºi de socializarea caninã. În caz contrar, se poate lucra paralel la aceste probleme.
Experienþa m-a pus în situaþii în care am auzit remarci de genul “ Vai de mine!? Dar ce înseamnã atâta militãrie?”, “Cum pot sã-i fac câinelui meu aºa ceva?!”. La prima vedere pare complicat ºi greu de realizat acest program. Dar odatã intrat în rutinã vã asigur cã puiul se va adapta ºi totul se va schimba radical. Aplicat la vârsta potrivitã (6-18 luni- pentru câini mai în vârstã consultaþi un specialist), nu numai cã nu va stresa câinele, ci chiar îi va influenþa în mod pozitv dezvoltarea psihicã.
Rezultatele neaplicãrii acestor reguli diferã de la câine la câine, în funcþie de tipul comportamental, ºi pot evolua de la simple neexecutãri ale unor comenzi pânã la agresivitatea dominantã faþã de membrii familiei.
Odatã ce cãþelul dvs îºi va cunoaºte clar poziþia de subordonat în cadrul familiei, se va realiza echilibrul psihic de care are nevoie pentru o dezvoltare armonioasã

Probleme de comunicare
Stapanul este nervos, catelul pare incapatanat si neascultator, devine anxios... neplacerile ce rezulta din proasta comunicare intre stapan si caine sunt multiple. "Codurile canine" sunt foarte diferite de cele umane. Omul trebuie sa invete sa isi inteleaga perfect animalul si sa se puna in locul lui, cea mai des intalnita si grava eroare fiind cea de a antropomorfiza reactiile cainelui. O proasta comunicare intre stapan si cainele sau este originea unui mare numar de tulburari comportamentale ale animalului. Omul interpreteaza eronat atitudinea cainelui, cainele nu poate intelege ce ii cere stapanul. Cel mai simplu exemplu, pentru a va face sa intelegeti ce simte cainele atunci cand dumneavoastra nu va exprimati in asa fel incat el sa inteleaga, ar fi sa va ganditi cum v-ati simtii daca v-ati afla in China si nimeni in jur nu va intelege limba, iar dumneavoastra nu stiti nici un cuvant in chineza. Dar nici acest exemplu nu este pe de-a intregul edificator, caci, in afara de faptul ca animalul nu poate vorbi - nici celelalte mijloace ale noastre de comunicare nu ii sunt cunoscute de la bun inceput. Acesta este motivul pentru care este obligatoriu ca stapanul sa fie constient ca omul este cel care trebuie sa isi inteleaga cainele si nu invers.
Oameni fiind avem suparatoarea tendinta de a folosi in primul rand comunicarea verbala, chiar si atunci cand ne adresam unui caine. Or, pentru companionul nostru, un cuvant izolat din context nu are nici o semnificatie. Ca sa nu mai vorbim ca propozitiile, frazele, discursurile ii sunt si mai greu de inteles. Atunci cand folosim cuvinte, trebuie sa ne asiguram ca el poate face legatura intre cuvantul pronuntat si reactia pe care noi dorim ca el sa o aiba la auzul acelui cuvant. Intonatia si ritmul vocii sunt un element para-verbal foarte util pentru ca animalul sa inteleaga daca ceea ce am spus este o recompensa, o incurajare sau, dimpotriva, o dezaprobare. Comunicarea non-verbala este reprezentata de expresia corporala (gesturi, mimica faciala, privire etc). Numai combinatia intre cele trei elemente - verbal, para-verbal si non-verbal, poate da un sens comenzii pe care stapanul o emite, dorind ca animalul sa o execute. Trebuie sa tineti minte intotdeauna ca gestul este elementul primordial pentru ca animalul sa inteleaga comanda data.
Stapanii au deseori tendinta de a supraestima capacitatea cainilor de a ne intelege, in principal capacitatea lor de a intelege cuvintele. In aceste conditii se multumesc sa ii transmita cainelui un ordin verbal si, apoi, se mira ba, mai rau, se enerveaza vazand ca animalul nu executa ce i s-a cerut. Au impresia ca animalul lor este incapatanat sau chiar pxxxt cand, de fapt, bietului animal nu i s-a dat nici o sansa sa inteleaga mesajul pe care stapanul i l-a transmis. Pe de alta parte, multe dintre semnalele emise de caine sunt pxxxt intelese de stapan. Cand cainele invita pe cineva la joc, in felul lui "cainesc", prin latraturi, mormaieli si topait, mesajul lui este deseori interpretat invers, drept o amenintare, o actiune agresiva. Si acesta este doar unul dintre exemplele menite a va face sa intelegeti de ce un stapan trebuie sa invete sa cunoasca si sa recunoasca modurile de comunicare ale cainelui si semnificatiile lor pentru a putea face diferenta intre atitudinile dominante, provocatoare, agresive si cele de supunere si bunavointa. Daca stapanul nu invata aceste lucruri, contradictiile si neintelegerile vor fi foarte frecvente si ii vor induce animalului stres si tulburari de comportament: agresivitate si anxietate.
Astfel, numeroase cazuri in care cainele a muscat au fost provocate de totala contradictie intre mesajele si reactiile cainelui si stapanului. De exemplu: daca veti continua sa corectati (sau sa pedepsiti) un caine care s-a supus si s-a refugiat in culcusul lui, acest comportament al dumneavoastra este total de neinteles pentru caine - in haita, exemplarul care s-a supus, recunoscandu-se dominat, si s-a retras de la locul conflictului, este lasat in pace, continuarea pedepsirii fiind atipica pentru comportamentul de haita. In consecinta, daca este batut dupa ce s-a supus, cainele este obligat sa se apere, muscand. Neintelegand nimic din ce se intampla, stapanul isi simte pozitia contestata si vrea sa corijeze din nou cainele, lovindu-l inca o data. Acesta este un exemplu tipic de lipsa totala de intelegere reciproca si, din pacate, asemenea situatii apar foarte frecvent. Trebuie sa se faca foarte bine diferenta intre un caine care se apara si unul care vrea sa domine, caci exista si asemenea situatii. Sunt stapani pe care cainii lor ii mai musca din cand in cand, dar ei nu fac mare caz din asta: "eh! L-am enervat si m-a ciupit un pic". Din punctul de vedere al acestor stapani care refuza sa inteleaga realitatea, "ciupitul" ne este acelasi lucru cu muscatura. Si totusi realitatea este alta: un caine care "ciupeste", chiar fara sa raneasca, este un caine dominant, care stie foarte bine sa isi dozeze forta. Dimpotriva, cainele care doar incearca sa puna la indoiala pozitia de sef de haita a stapanului va musca, facand priza si-l poate rani pe cel muscat, mai ales daca persoana respectiva isi trage bratul pentru a scapa. In ciuda ideii pe care v-ati fi putut-o face, este mult mai usor sa puneti la punct si sa va impuneti in fata unui caine care s-a repezit si a muscat decat in fata celui care isi demonstreaza autoritate ciupind ori de cate ori ati facut gesturi care nu i-au convenit.
Am spus ca proasta comunicare poate avea consecinte asupra caracterului cainelui, mai ales asupra echilibrului sau psihic. Sa luam exemplul unui caine care sufera atunci cand stapanul nu este prezent (fenomenul se numeste anxietate de separare). Cainele isi va manifesta aceasta stare in moduri foarte suparatoare: cand este lasat singur urla, roade, distruge, urineaza si defeca in casa. La intoarcerea stapanilor el poate adopta diferite atitudini: se bucura sau, daca in asemenea situatii a fost pedepsit, se ascunde, ca si cum s-ar simtii vinovat, sau pare "rusinat". Aceste manifestari, pe care stapanul le interpreteaza drept culpabilitate nu sunt, de fapt, decat gesturile tipice prin care, in haita, cel dominat incearca sa castige bunavointa sefului (cap plecat, coada intre picioare, urechile pe spate, usoare gemete, chiar mici scapari emotionale de urina) si nicidecum nu inseamna ca animalul se simte vinovat de ceva. Cu toate acestea stapanul antropomorfizeaza situatia si tese pe marginea ei un intreg scenariu: cainele "s-a razbunat" magaru', pentru ca l-am lasat singur si acum isi cere scuze pentru ce a facut, sperand ca o sa scape de pedeapsa. Tot acest scenariu nu are nici o legatura cu realitatea, nu are nici o legatura cu ceea ca s-a intamplat in mintea bietului caine debusolat de sindromul anxietatii de separare. In consecinta, este inutil, chiar daunator, sa faceti scandal si sa pedepsiti cainele. Orice pedeapsa care nu intervine in momentul imediat urmator faptei este o prostie care nu va ramane fara consecinte: cainele nu face legatura intre pedeapsa si stricaciunile comise, ci va asocia intoarcerea stapanului iubit cu o portie de bataie garantata. Tot acest complex va amplifica problemele psihice ale cainelui.
Iata care ar fi principalele "directive" pentru a comunica in mod corect cu cainele dumneavoastra Mesajul trebuie sa fie clar si pronuntat cu o intonatie corecta, adecvata. Folositi cuvinte nu fraze si insotiti cuvintele cu gesturi si intonatii care sa exprime aceeasi idee. Contradictia intre gesturile, cuvintele si intonatia folosite va fi o sursa inevitabila de neintelegere, deoarece daca semnalele sunt ambigui sau contradictorii, cainele, care nu intelege cuvinte, va putea interpreta doar gesturile si intonatia vocii, spre exasperarea stapanului care "cu cuvintele lui" dorea sa-si faca animalul sa inteleaga cu totul altceva.
In fine, este extrem de important ca mesajul transmis cainelui atunci cand vreti ca el sa faca un anumit lucru, sa fie constant si reproductibil: cea mai mica variatie (o diferenta de o litera, un alt gest, o alta intonatie) poate crea confuzie, poate induce cainele in eroare. De exemplu: l-ati invatat (sau instructorul l-a invatat) sa se aseze pronuntand cuvantul "Sezi", cu o intonatie puternica, asociat cu un anumit gest al mainii - acelasi ansamblu cuvant-intonatie-gest se va pastra ori de cate ori veti cere cainelui sa sada.
Pentru a fi bine inteles, eliminati orice atitudine incoerenta:

- Nu veti bombani cainele in timp ce-l mangaiati. Totodata, nu il veti privi drept in ochi atunci cand il sanctionati;
- Cand ii dati un ordin nu va aplecati prea mult deasupra lui si nu ingenuncheati. Cainele va asocia aceste gesturi cu o invitatie la joaca;
- Este o eroare sa mangaiati si sa vorbiti linistitor unui caine care s-a speriat. Aceste atitudini il vor incredinta ca se afla in pericol, de indata ce vreti sa-l protejati, ceea ce ii va accentua spaima;
- Cand chemati cainele nu utilizati un ton agresiv, nu lasati sa vi se intrevada enervarea atunci cand il strigati si el nu a venit la prima comanda, caci el va percepe imediat iritarea dumneavoastra si nu va mai avea nici un chef sa vina. Este o greseala extrem de grava sa pedepsiti cainele care vine abia dupa mai multe apeluri: va face imediat asocierea gresita intre venirea la comanda si pedeapsa. In schimb nu ezitati sa il felicitati, sa il recompensati ori de cate ori vine, chiar daca l-ati strigat de mai multe ori;
- Niciodata nu veti pedepsi, nu veti recompensa si nu veti administra medicamente cainelui atunci cand se afla in culcusul lui. Fiti logic: ii cerem sa respecte ierarhia de haita (familia), trebuie in schimb, sa o respectam si noi.
Cu ajutorul acestor teste poţi afla dacă ai un câine destept, dacă l-ai instruit destul sau dacă, din prea multă dragoste sau lipsă de preocupare, ai lângă tine un... nătăfleţ. Indiferent de rezultate însă, sigur îl vei iubi la fel de mult

Testează-i cânelui calităţile adaptative, inteligenţa si abilităţile de a rezolva probleme, priceperea de a răspunde corect la limbajul semnelor cum ar fi, spre exemplu, zâmbetul tău.
Regulile testării
• Testul devine folositor abia după ce câinele a împlinit un an de viaţă si după ce a trăit cu tine cel puţin trei luni.
• Trebuie să se desfăsoare ca un joc pentru câine.
• Repetă testul de două ori, ca să ai o imagine cât mai precisă a rezultatelor obţinute
• Testele se pot face separat si în orice ordine. Pentru că acestea sunt bazate la final pe recompense culinare, ar fi mai indicat să le pui în aplicare după un număr oarecare de ore de dresaj (pentru ca animalul să fie antrenat în ceea ce priveste concentrarea) si întotdeauna pe stomacul gol (ca să-l tenteze să rezolve testul repede pentru a-si primi recompensa culinară). Nu face testele atunci când patrupedul este deja obosit, pentru că asta îi afectează performanţele.
Testul 1: Mâncarea sub cană
Câinele trebuie să se afle în poziţia “sezi”. Apoi arată-i câinelui gustarea aleasă si lasă-l s-o adulmece. Acum ai obţinut întreaga atenţie a animalului. Plasează, urmărit de privirea lui, bucăţica gustoasă la o distanţă de aproximativ doi metri de el si ascunde-o sub o cană întoarsă cu susul în jos. Porneste cronometrul si încurajează câinele să ia delicatesa ascunsă.
Punctaj
Câinele scoate bucăţica în mai puţin de 5 secunde - 5 puncte.
Între 5 si 15 secunde - 4 puncte
Între 15 si 30 de secunde - 3 puncte
Între 30 si 60 de secunde - 2 puncte
În mai mult de 60 de secunde - 1 punct
Testul 2: Câinele sub prosop
Ai nevoie de un prosop mare de baie, pe care i-l dai să-l adulmece. Cu o miscare rapidă, aruncă prosopul desfăsurat asupra câinelui, astfel încât să-i acopere capul si umerii. Ar fi de preferat să exersezi miscarea înainte, pentru a căpăta precizie.
Punctaj
Dacă iese în 5 secunde - 5 puncte
Între 5 si 15 secunde - 4 puncte
Între 15 si 30 secunde - 3 puncte
Între 30 si 60 secunde - 2 puncte
Mai mult de 60 secunde - 1 punct
Testul 3: Câinele înţelege semnificaţia unui zâmbet uman?
Prinde momentul în care câinele se află la distanţă de aproximativ doi metri de tine. Poziţionează-te în faţa lui si stai serios si în liniste 3 secunde, după care zâmbeste-i larg.
Punctajul
Dacă vine repede către tine, miscându-si coada vesel - 5 puncte
Dacă vine lent si face doar jumătate din drum, fără să dea din coadă - 4 puncte
Dacă stă sau se lasă în poziţia sezând si nu se deplasează acultător către tine - 3 puncte
Dacă se mută mai departe de tine - 2 puncte
Dacă nu te răsplăteste cu atenţia lui - 1 punct
Testul 4: Mâncare si prosop
Acesta este un test mai dificil la care se cere iscusinţă la mutarea obiectelor. Îţi trebuie un prosop mic si mâncarea preferată a căţelului.
Câinele trebuie să stea pe sezut. Arată-i porţia de mâncare si lasă-l s-o adulmece. Îndepărtează gustarea încet, cu întreaga atenţie a câinelui asupra ta, la o distanţă de 2 metri de animal. În timp ce câinele te urmăreste, acoperă dumicatul cu prosopul. Porneste cronometrul si încurajează câinele să ia mâncarea.
Punctaj
Dacă reuseste să ia delicatesa în 15 secunde sau mai puţin - 5 puncte
Între 15 si 30 secunde - 4 puncte
Între 30 si 60 secunde - 3 puncte
Dacă încearcă să ia mâncarea, dar renunţă - 2 puncte
Nu încearcă să intre în posesia dumicatului timp de două minute - 1 punct
Testul 5: Preluare de dedesubt
Acesta este un test de îndemânare si de capacitate de rezolvare a unei probleme pentru câine. Ai nevoie de o suprafaţă joasă, sub care nu poate intra capul câinelui, dar destul de înălţată de la sol ca să-si poată introduce lăbuţa dedesubt. Se poate realiza dispozitivul dacă sprijini o scândură pe două cărămizi ori pe două stive de cărţi.
O bucată de ceva bun de mâncare.
Asigură-te că animalul te urmăreste îndeaproape. Arată-i ui gustarea si lasă-l s-o miroasă. Asază destul de departe gustarea sub “masa” improvizată, dar în asa fel încât câinele să-si poată utiliza labele ca să ia mâncarea.
Punctaj
Dacă îsi foloseste labele si ia mâncarea în 60 de secunde sau mai puţin -– 5 puncte
Dacă foloseste labele si ia mâncarea în 1 până la 3 minute - 4 puncte
Dacă îsi foloseste doar botul si ratează momeala sau utilizează labele, dar nu reuseste s-o ia timp de 3 minute - 3 puncte
Dacă nu-si foloseste labele, ci doar adulmecă si face una-două încercări de preluare cu botul - 2 puncte
În cazul în care nici după 3 minute câinele nu a făcut măcar o încercare de preluare - 1 punct
Rezultate finale
Adună punctajul de la fiecare test si află dacă ai un “geniu”.
Peste 25 puncte - este un “geniu”
Între 15 si 24 puncte - este destept, dar nu va merge la... Harvard
Între 5 si 14 puncte - nu are o minte sclipitoare, dar este foarte drăguţ si afectuos
Mai puţin de 5 puncte - e cam... nătăfleţ.
Nu dispera dacă scorul a iesit mic. El se poate îmbunătăţi - vorbeste tot timpul cu câinele, oferă-i cât mai multe experienţe diferite. Ai să observi că, dacă îi dai din ce în ce mai multe de făcut, dacă îsi foloseste mintea des, va căpăta în timp un punctaj mai bun si va deveni din ce în ce mai ager. Pentru că există două tipuri de inteligenţă - cea nativă si cea obţinută prin învăţare. După cum stim, inteligenţa nativă este un dat, însă la capitolul învăţare toţi devenim mai buni prin exerciţiu, prin acumulare de experienţe, prin noi modalităţi de rezolvare a unor situaţii diferite. Prin urmare, dă-i câinelui jocuri noi. De fapt, cu cât îl înveţi mai multe, cu atât mai usor îi va veni să înveţe următoarea lecţie. Toate lucrurile învăţate îl fac din ce în ce mai inteligent. Fii încrezător si nu te lăsa păgubas.


"Pain is temporary ... Pride is forever!! Suffer now and live the rest of your's life as a Champion!!!"
 
Forum » Useful information » Dresaj » Plimbari si exercitii
Page 1 of 11
Search:

Copyright pitbulls.ro © 2016 | Free games templates