Comunitatea crescatorilor de pitbull si amstaff din romania
  
Sunday, 04 Dec 16, 05.50.36

Aţi intrat ca Guest | Grupa "Guests"Bine aţi venit Guest | RSS
Principala | Măcel de câini, în cadru organizat - Forum | Profilul meu | Înregistrare | Ieşire | Login
                                     PentruAnimale.ro                 

                         

[ Mesaje noi · Membrii · Regulamentului forumului · Căutare · RSS ]
Page 1 of 11
Forum » Forum » Off-topic » Măcel de câini, în cadru organizat
Măcel de câini, în cadru organizat
alexDate: Wednesday, 25 Jul 12, 15.43.59 | Message # 1
Lieutenant general
Group: Users
Messages: 732
Awards: 5
Reputation: 0
Status: Offline
Gladiatorii patrupezi
CLUJEANUL prezenta în numărul 67, din 2001, imagini reale de la lupte de câini, după ce intrase în posesia unei casete video ce confirma zvonurile legate de existenţa acestora

Gladiatorii patrupezi

"Rupe-l! Rupee-l! Hai, băăăi! Rupe-l! Aşa, aşşşa!!!". Urletele animalice ale bondocului ras în cap acoperă scâncetele celor încleştaţi în luptă. La câţiva centimetri de urechea favoritului său, un brunet chelibos îl acompaniază pe bondoc: "Nu te lăsa băi p***! Suuus! Hai puiu! Suuus! Rupe-l, cum te-am învăţat!".

Miros de sânge

În spatele gardului de sârmă, publicul e straniu de liniştit. Strigătele cele mai puternice le aparţin gladiatorilor cu două, nu celor cu patru picioare. În primul rând stau câţiva puşti. Nu au mai mult de 10-11 ani. Îi privesc, admirativ, pe cei mari.

Cu botul însângerat, unul dintre câini l-a apucat de jugulară pe cel care se conturează a fi ghinionistul. Învingătorul izbeşte cu putere, mişcând capul haotic, stânga-dreapta, cu o viteză uimitoare. Victima, înghesuită în colţul ringului. Mirosul reavăn de sânge se simte discret, purtat de vânticelul care adie dinspre pădure. Încleştarea durează de mai bine de o jumătate de oră. Sângele s-a întins, din loc în loc, pe muşamaua albastră de pe ring. Limba câinelui care pierde atârnă, bleagă, iar ochii injectaţi ai patrupedului caută o portiţă de salvare, care se închide, încet.

Ringuri amenajate

La sângeroasele lupte de câini, cel mai comod e să fii spectator: pui banii jos şi, la final, fie eşti un pic mai bogat, fie rămâi cu buza umflată. Riscul proprietarului de a pierde banii pariaţi este dublat de riscul de a pierde investiţia. În caz că "luptătorul" îi moare sau se alege cu răni prea grave.

În ring nu e la fel de bine. Există campioni pe categorii, în funcţie de greutate. Competiţia îşi are rigorile ei, iar combatanţii, fie ei bi- sau patru-pezi, "onoarea" proprie. Deşi s-au mai rărit în ultima vreme, în zona Clujului, cel mai frecvent luptele de câini au loc în pădurea Făget, în "groapa" din Mărăşti sau la Râpa Bivolilor, în Someşeni. În Cluj, Timişoara, Alba Iulia şi Bistriţa există ringuri special construite, cu platformă de beton, gard de sârmă şi tot tacâmul, dar şi improvizaţii, făcute pe pământul gol, prin încropirea unui ţarc din bârne de lemn.

"Profesionişti" şi amatori

În România, luptele de câini au apărut acum 6-7 ani. Câinii vin din Ungaria sau Iugoslavia. Preţurile variază între 50 şi 500 de dolari. Diferenţa e reprezentată fie de pedigree-ul animalului, fie de naivitatea cumpărătorului. Din Iugoslavia se pot cumpăra şi Pitt Bull-i la zece mărci bucata. Dar aceştia nu vor fi niciodată campioni, ci "saci de antrenament" pentru adevăraţii luptători. Orice preţ e posibil, atâta vreme cât, în România, rasele de "câini luptători" nici nu există oficial.

"Câinii de luptă implică pasiune. Nu sunt câini de care să îţi baţi joc", spune un "crescător profesionist". Deşi hulit de majoritatea crescătorilor de câini obişnuiţi, Mirel Nedea nu se teme să vorbească. Spune că luptele organizate de "amatori" sunt crime. "Ăstora nu le pasă de animale, ba sunt chiar mândri să poarte în lesă un câine căsăpit de colţii adversarilor", apreciază Mirel.

Lumea hazardului

Mai toţi proprietarii gladiatorilor patrupezi se consideră profesionişti. Şi îi consideră pe ceilalţi amatori. Puţini sunt cei care se respectă reciproc. Spun că au reguli stricte ale tagmei. "Ca la box!". Dar şi acestea sunt relative. Cu cât vorbeşti cu mai mulţi, cu atât se conturează mai tare coordonatele hazardului. "Regulile stricte" de care vorbesc diferă. De la om la om. Balansează între coordonate mult mai simple, trasate de instinctele animalice adormite în sufletul omului.

Primul campion neoficial

Primul "Grand Champion" român neoficial este în proprietatea timişoreanului Mirel Nedea şi se numeşte D.J. A câştigat titlul în 1996, în urma mai multor lupte desfăşurate "prin Transilvania". Mirel se rezumă la atât. Un "Grand Champion" are peste trei victorii la activ. Pentru a avea randament, un "profesionist" nu are voie să ajungă în ring mai des de 3-4 ori pe an.

Ringul

O luptă profesionistă de Pitt Bulli se desfăşoară întotdeauna în ring. Este un pătrat sau dreptunghi de 4x4, 5x5 sau 4x5 metri - câmpul de luptă propriu-zis, înconjurat de un gard înalt de 70 de centimetri. Dincolo de gard se află un culoar. Pe aici circulă doar observatorii luptei ("oamenii" celor doi posesori ai combatanţilor) şi un cameraman amator - prezenţă sigură şi obligatorie la orice competiţie "serioasă".

Încurajări la centimetru

În ring ar trebui să se afle numai luptătorii şi arbitrul. Dar, foarte des, stăpânii câinilor care se luptă îşi încurajează favoriţii chiar de acolo, strigând de la doar câţiva centimetri distanţă de urechile animalelor, cum procedează şi cei din imagine.

Ritualul premergător

Cei doi posesori de câini care vor lupta îşi stabilesc fiecare un reprezentant care se va ocupa de toaleta animalului adversarului. Se spune că, înaintea luptei, câinii trebuie spălaţi cu apă călduţă şi cu acelaşi şampon, după care se clătesc şi se ung cu... lapte! Apoi, din nou, se limpezesc cu apă rece. Fiecare stăpân trebuie să aibă un laţ cu care să intervină când situaţia se precipită. Băţul se introduce în gura sau anusul animalului, dacă situaţia o impune.

Regulile masacrului

Deşi au loc adesea lupte ad-hoc, care nu ţin cont de nici un fel de regulă, teoretic, acestea există. Ele sunt acceptate sau nu, în funcţie de participanţi. Înainte de fiecare luptă se întocmeşte o foaie cu reguli, care este transmisă posesorilor de câini. Un meci durează 30 sau 45 de minute. Arbitrul se stabileşte din rândul cunoscătorilor. Câinii care intră în ring trebuie să fie din aceeaşi categorie. Se cântăresc imediat înaintea luptei, maximumul diferenţei acceptate fiind de 100 de grame. În luptă se preferă exemplarele care depăşesc 25 de kg;

Cum şi cât se pariază?

Stăpânii trebuie să parieze sume egale, urmând ca stăpânul învingătorului să primească 10% din suma adunată de la public. Doar între posesorii câinilor care urmează să lupte, pariurile pornesc de la 100 până la 5.000 de mărci. Pariind pe o luptă obişnuită, se pot câştiga între 100 şi 1.000 de mărci. Există şi cazuri în care, de exemplu, un câine de 23 de kilograme este pus să se bată cu unul de 28. Stăpânul animalului de talie mai mică va paria pe o sumă mai mică decât a celuilalt.

Pregătirea de luptă

Puii câinilor de luptă au preţuri începând de la 1.200.000 de lei. Pregătirea începe de când sunt căţelandri, prin antrenamente diverse:
- izolarea animalului, uneori în întuneric, pentru a-şi dezvolta instinctele;
- alergarea pe o bandă rulantă, acţionată cu motor;
- înot şi alergare;
- legarea de o bară de fier care se poate mişca circular, cu alergarea după o cârpă;
- loviturile de bici şi bâtă sunt menite să îl obişnuiască pe animal cu durerea;
- antrenamentul cu cârpa: "muşcă tot ce vezi în faţă";
- la şase luni, primele simulări de luptă, cu parteneri egali;
- vânătoarea de maidanezi. În prima fază, "vagabondul" este imobilizat de stăpânul câinelui de luptă, pentru ca acesta să aibă o pradă uşoară şi să se obişnuiască cu gustul sângelui.

Legi aspre (în lumea civilizată)

În Europa există, în prezent, 42 de rase de câini interzise prin lege. Speciile diferă de la o ţară la alta.
* Olanda: sunt interzise creşterea, importul şi vânzarea câinilor din rasele Pitt Bull, Amstaff, Fila, Mastino şi Dog Argentinian;
* Danemarca: sunt interzise rasele Pitt Bull şi Tosa, precum şi metisii acestora;
* Anglia: "Dangerous Dogs Act", lege care, încă de acum 10 ani, interzice rasele Pitt Bull, Tosa Inu, Dog Argentinian şi Fila Brasiliero. Câinii din aceste specii trebuie să poarte botniţă, să fie sterilizaţi, tatuaţi şi asiguraţi.
* Washington DC: proprietarii câinilor de luptă sunt obligaţi să aibă cel puţin 18 ani şi o primă de asigurare de cel puţin 50.000 de dolari;
* Franţa şi Germania: rasele periculoase sunt împărţite în două categorii. "Câini de atac" şi "câini periculoşi". Din prima categorie fac parte Pitt Bull, Boerboel, precum şi exemplarele fără pedigree cu caracteristici specifice AmStaff, English Staff, Tosa Ino şi Mastif. Înmulţirea, vânzarea, donarea şi importul acestor câini sunt interzise. La a doua categorie, există reguli stricte.

Campionate naţionale

Posesorii de câini de luptă, în special Pitt Bulli, participă, pe lângă întâlnirile ocazionale, şi la Campionate Naţionale de Lupte de Câini. Un asemenea campionat s-a desfăşurat la Cluj, în primăvara anului 2000. Întâlnirea preliminară a avut loc în Parcul Mare al oraşului, după care toţi au plecat, cu maşinile, la locul de desfăşurare a luptelor, ţinut, evident, secret. Senzaţia întâlnirii a constituit-o un Pitt Bull din Israel care avea caninii îmbrăcaţi în metal, pentru a-şi sfâşia mai bine adversarii.

Înţelegerea secretă

Veterinarii particulari din Cluj au adoptat, în urmă cu aproape un an şi jumătate, o înţelegere conform căreia nici unul dintre ei să nu acorde asistenţă medicală Pitt Bull-ilor care au semne evidente de luptă. Decizia a fost luată în cadrul uneia dintre întâlnirile veterinarilor privaţi. "Nu este o înţelegere semnată, dar toţi am fost de acord că trebuie să facem ceva pentru a-i împiedica pe posesorii de câini să-i folosească la lupte. Din păcate, există şi veterinari care, contra unei plăţi consistente, sunt de acord să trateze şi asemenea câini", spune un veterinar.

Ce spune legea

CUM A FOST? Parlamentul României vota în unanimitate, la 7 martie 1935, "Legea pentru protecţiunea animalelor". După instaurarea regimului comunist şi desfiinţarea Societăţii pentru Protecţia Animalelor, legea a fost uitată. Legea de protecţie a animalelor adoptată în anii \'60 nu a fost aplicată niciodată.

CUM E ACUM? La Cluj, deocamdată, nu există o hotărâre a Consiliului Local care să interzică sau să sancţioneze luptele de câini. "Chiar dacă mai mulţi cetăţenii au sesizat acest aspect, Primăria nu a primit încă de la Poliţie date concrete despre astfel de lupte şi, ca urmare, nu s-a iniţiat o astfel de hotărâre în Consiliul Local. Aşteptăm ca Poliţia să ne sesize, aşa cum e normal", a declarat pentru CLUJEANUL Horaţiu Crişan, purtătorul de cuvânt al Primăriei. Spre deosebire de Cluj, la Timişoara, organizarea şi participarea la luptele de câini se sancţionează contravenţional, prin hotărârea Consiliului Local, cu o amendă cuprinsă între 10.000.000 şi 25.000.000 de lei"

CUM VA FI? Deputaţii Mona Muscă (PNL) şi Attila Bela Ladislau Kelemen (UDMR) au depus acum două săptămâni un proiect de lege referitor la prevenirea cruzimii faţă de animale. Pentru dresajul brutal, organizarea, finanţarea sau încurajarea, inclusiv prin pariuri, a luptelor de animale de orice fel sau a oricăror spectacole sângeroase implicînd animale, proiectul de lege iniţiat de Mona Muscă prevede închisoare de la şase luni până la cinci ani sau amendă de la 5 milioane de lei până la 20 milioane de lei (pentru persoane fizice) şi între 10 şi 30 milioane de lei (pentru persoane juridice). În vederea armonizării legislaţiei româneşti la cerinţele Uniunii Europene, cei doi deputaţi cer dezbaterea legii în procedură de urgenţă.

Primii câini de luptă

*Sunt catalogaţi drept câini de luptă reprezentanţii speciilor: Bull-Terrier, American Staffordshire Terrier, Dog Argentinian, Tosa Inu. Ultimele două rase menţionate sunt dintre cele mai agresive şi, totodată, prezenţe rare la noi.
*Împerecherile încrucişate făcute de oameni sute de ani au modificat până şi metabolismul rasei: rănile li se vindecă mult mai repede decât ale oricărui alt cîine, iar forţa muşcăturii e uimitoare.
*Urmele câinilor de luptă din zilele noastre apar încă din antichitate. Frescele vremii atestă că faraonii Egiptului Antic foloseau la vânătoare specii de câini asemănătoare Bulldogilor.
*Rasa Pitt Bull apare în Anglia în urmă cu două secole şi jumătate, când la modă erau luptele între animale, mai ales cele între câini şi tauri. Anumiţi câini erau crescuţi tocmai pentru a excela în acest "sport". Bull-dog (engl. bull - taur, dog - câine) nu era denumirea unei rase, ci aceea dată câinilor din diverse rase care luptau cu taurii.
*În 1835, ca urmare a presiunii opiniei publice, Parlamentul Marii Britanii a scos în afara legii luptele între animale. Chiar şi aşa, luptele de câini au devenit din ce în ce mai populare. Crescătorii au început încrucişarea Bulldogilor cu Terrierii. Aşa a apărut Bull-Terrierul, una din cele mai temute rase.
* Cum sancţiunile în Anglia s-au înăsprit, spre sfârşitul secolului XIX, America a devenit principalul loc de selecţie al câinilor de luptă. Strămoşii cei mai apropiaţi ai Pitt Bull-ului de astăzi au fost Staffordshire Terrierii şi Blue Paul Terrierii, importaţi în SUA din Anglia în secolul XIX.

http://clujeanul.gandul.info/cluj/macel-de-caini-in-cadru-organizat-2399884

Added (25 Jul 12, 15.43.59)
---------------------------------------------
ce parere aveti? dry

 
Forum » Forum » Off-topic » Măcel de câini, în cadru organizat
Page 1 of 11
Search:

Copyright pitbulls.ro © 2016 | Free games templates